Salutare, dragii mei,
Azi dau startul seriei Bookshelf Talks, unde voi aduce în atenția voastră autori și cititori pasionați și unde vom discuta, evident despre cărți și despre pasiunile lor și multe altele.
Azi v-o prezint pe Sorina Alexandra Istode. Am descoperit-o pe social media prin unul din articolele ei. De aici au urmat multe conversații despre lectură, despre pasiunile ei și îmi bucură ochii și sufletul cu poeziile sale, pe care le adună sârguincios pentru propria ei carte.
Vă invit ca mai jos să o descoperim pe Sorina, asa cum este ea: visătoare, plină de inspirație și franchețe.
#1 Sorina, spune-ne câteva lucruri despre tine. Cine este Sorina așa cum te cunosc apropiații?
Salut. În primul rând, mulțumesc pentru invitație. Mă bucur să fiu aici. În online mi se spune ” Muza”, tocmai prin prisma pasiunilor artistice. Iubesc fotografia, filmele, psihologia, moda, scrisul, cititul, călătoriile. Ca și studii, în facultate am studiat comunicare și mass-media, iar la masterat am studiat strategii și politici în cadrul resurselor umane.
#2 Când ai descoperit pasiunea pentru scris? Care este inspirația ta atunci când scrii?
Scriu din copilărie. Din fericire, pot face din orice o adevărată sursă de inspirație.
#3 Descrie-mi o zi din viața ta de scriitor și cititor
Nu aș putea să îți spun exact. La mine imprevizibilul se află la orice pas. Dar fie că scriu sau citesc, cafeaua este nelipsită. Atunci când nu scriu și nu citesc, vizionez filme, călătoresc.
#4 Ce autor/ carte ți-a influențat cel mai mult stilul de scriere?
Încă din liceu sunt fană Bacovia. Abordarea lui este cea în care mă regăsesc.
#5 Imaginează-ți asta: Te simți fără inspirație, stai de aproape o oră în fata laptopului fără să îți vină nici un cuvânt. Cum ieși din această stare?
Nu prea pățesc să nu am inspirație. Mi se mai întâmplă să am idei asemănătoare cu cele dinainte.
#6 Cum procesezi și gestionezi feedback-ul negativ legat de ceea ce scrii?
Nici feedback negativ nu prea a fost. Și chiar dacă ar veni în timp, pentru că e inevitabil, nu m-ar dărâma. Sunt convinsă că scrisul mă va ajuta la un moment dat, s-ajung să beau din paharul succesului până la ultimul strop.
#7 Care este/sunt cartea/ cărțile pe care o/le recomanzi tuturor? De ce?
Oscar și tanti roz. Personal, mi-a schimbat percepțiile despre lume și viață.
#8 Care a fost prima carte care te-a făcut să plângi?
Cea despre care am vorbit anterior. E imposibil să nu te zdruncine din temelii.
#9 Ai avut vreodată un reader’s block? Cum ai trecut peste el?
Desigur. Toată lumea cred că a trecut prin asta. Am înlocuit cititul cu alte activități.
#10 Care este genul tău literar preferat? De ce?
Prefer cărțile dramatice, atipice( lgbt) și psihologice.
#11 Autori contemporani sau autori clasici?
Deși mă regăsesc în cei contemporani, nici clasicii nu pot fi uitați.
#12 Care sunt autorii români preferați?
Preferata mea e Ioana Duda. Dar am și cărți preferate scrise de autori contemporani.”Păpușile ” Cristinei Nemerovschi, de pildă.
#13 Dacă ar fi să alegi cele mai bune 5 cărți citite de tine în anul 2020 care ar fi acestea?
Nu pot face un top. Sunt destul de exigentă în materie de cărți. Într-adevăr, am citit câteva draguțe, dar nu pot fi încadrate la preferate. Una dintre ele a fost Pacienta Tăcută.
#14 Cărți noi sau cărți de la anticariat?
Cărți noi. Ori merg în librarii, ori le comand online.
#15 Un citat preferat este:
„N-ar trebui să scriem cărți decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le mărturisim nimănui.” – Emil Cioran
#16 Ce autor cunoscut ți-ai dori să îl ai ca mentor și de ce?
Stephen King. Mă fascinează felul în care scrie. Îi simt cărțile până în măduva oaselor. Devin una cu personajele.
#17 Îți las mai jos un top 5 al cărților citite de mine în 2020. Spune-mi, te rog, dacă le-ai citit și câteva impresii despre ele:
- Acolo unde cântă racii
- Poate ar fi bine să discuți cu cineva
- Acolo unde femeile sunt regi
- Măștile fricii
- Splendida cetate a celor o mie de sori
Pe primele 2 amintite de tine nu le-am citit. Pe celelalte în schimb, da. Au fost ok; dar nu fac parte din preferințe.
#18 Asculți audiobook-uri? Dacă da, care e preferatul tău și de ce?
Până în perioada liceului uram lectura, și, desigur, apelam uneori și la astfel de trucuri. Din liceu în schimb, mă declar dependentă de cărți. Mereu am o carte în bagaj atunci când plec în vacante.
#19 Câte cărți ai în bibliotecă și cum le ai organizate?
Am un raft dedicat cărților. Dar, de obicei, cumpăr doar ce îmi prezintă cu adevarat interes. Pentru curiozități apelez la cei din jur, ori la biblioteca din oraș.
#20 Cafea sau ceai?
Iubesc cafeaua. Dar în anotimpurile friguroase, ador ceaiurile.
#21 Dacă ar fi să renunți la gustări și băuturi în timpul sesiunii de scris/ citit sau să renunți la muzică, de la care dintre ele ți-ar fi mai greu să îți iei la revedere?
Nu mănânc atunci când citesc. Și nu ascult muzică atunci când scriu. Atunci când citesc sau scriu prefer să am lângă mine doar chestii de băut. Snack-urile fac parte din „tabieturile” vizionării filmelor.
#22 Cartea sau filmul dintre următoarele: Lord of the Rings, Harry Potter, Little Women, Pe aripile vântului, Mic dejun la Tiffany’s?
Depinde. Au fost cazuri în care am apreciat mai mult cartea… și invers. O să-ți spun ceva care mai mult ca sigur te va uimi: deși am citit 7 volume din HP, nu m-am regăsit în această serie. „Pe Aripile vântului” am văzut doar filmul, iar la „Mic dejun la Tiffany’s” am rezonat mai bine cu filmul. La „Lord of the rings” nu m-am uitat la film și nu am citit seria.
#23 Ce faci atunci cand nu scrii sau citesti?
Călătoresc. Mă văd cu prietenii. Vizionez filme.
#24 Continuă propoziția: „Fericirea stă în …”
Fericirea stă în lucrurile simple. Mă face fericită marea.
#25 Ce planuri de viitor ai pe partea de scris? Când vom vedea numele tău pe coperta unei cărți?
Strâng materiale pentru publicarea primei cărți. Recunosc, sunt foarte exigentă cu mine. Uneori perfecționismul îmi dă bătăi de cap.
#26 Unde te putem găsi pe social media?
Mă puteți găsi pe Facebook iar mai jos sunt câteva articole de-ale mele din mediul online:
Sunt convinsă că vor mai urma și altele.
#27 O întrebare pentru mine?
Ce ți se pare că aduc nou poveștile de acum prezente în cărți, comparativ cu cele de odinioară?
Alexandra: O întrebare foarte bună. Din punctul meu de vedere, poveștile din ziua de azi sunt mult mai diverse, oricine se poate regăsi într-o carte, fiecare minoritate este reprezentată într-un fel sau altul. De asemenea, văd din ce în ce mai des abordate subiecte considerate tabu până acum câțiva ani, subiecte precum depresia, anxietatea, comunitatea LGBTQ, abuzurile de orice fel etc. și modul în care poți acționa spre a le reduce sau stopa.
Mulțumesc, Sorina pentru răbdare și răspunsuri iar eu vă las mai jos una din creațiile muzei. Lectură plăcută!
Singurătatea vine la pachet cu durerea. Viața își găsește definiția prin intermediul zilelor anoste, scăldate în amărăciune. Xanax și pastile când nu mă vede nimeni. Jaluzelele trase, mă feresc de privirile suspicioase ale omenirii. Îmi permit să mă ascund. Să mă fac mică. Uneori, am impresia că lumea, într-adevăr, mi-a rămas mică. Printre miile de chipuri, nu reușesc să-mi găsesc locul. L-am iubit cel mai mult decât pe toți cei dinaintea lui. Aș fi fost în stare să pornesc războaie mii. Aș fi renunțat chiar și la prieteniile din copilărie. Cât aș fi greșit… Poate că, nu ne era scris să ne întâmplăm în totalitate. Poate că ne era scris doar să răsărim împreună. Am răsărit împreună trei veri. A patra vara, am apus definitiv. Atunci, am experimentat pentru prima dată suferința. Și nu doar suferința. Hainele, îmi deveniseră doar rănile, ce așteptau să se cicatrizeze. Sufletul, n-avea habar să mai distingă binele de rău. Îi era imposibil să dețină controlul. Era obișnuit cu haosul oferit de iluzie. Propria carne, zvâcnea sub impulsul incertitudinii. Începusem să mă simt vinovată. Crezusem în el. Devenise Dumnezeul meu. Toate vorbele lui, erau ridicate la rang de porunci. Nu dădeam doi bani pe ceea ce spuneau ceilalți. Doar el conta. Poate că, ar fi trebuit să ascult mai mult. Poate că ceilalți, n-au încercat decât să mă facă să deschid ochii. Fluturii din stomac mă îndemnau să îi țin aproape închiși, împiedicându-mă astfel, de adevărul, ce mi se tot arată în fața ochilor.
The Lonely Bookshelf | Alexandra Sin 